O bătrână a murit „de disperare” într-un cămin, după ce a refuzat să mai mănânce. Nu ştia de restricţii, credea că familia a abandonat-o

O bătrână a murit „de disperare” într-un cămin, după ce a refuzat să mai mănânce. Nu ştia de restricţii, credea că familia a abandonat-o

O femeie a murit „de disperare” într-un cămin de îngrijire a bătrânilor după ce a refuzat să mai mănânce, considerând că a fost abandonată de familie. Timp de şapte săptămâni din cauza restricţiilor de coronavirus nu a putut fi vizitată.

  • Soţul a ptutu să o viziteze de două ori în cele 7 săptămâni.
  • Bătrâna a refuzat să mai mănânce sau să-şi ia medicamentele.

Rămas văduv, soţul a povestit clipele teribile prin care a trecut soţia sa până la ultima suflare, îngrozită de ideea că a fost abandonată de familie într-un cămin pentru îngrijire. Cei dragi nu au mai putut să o viziteze în ultimele 7 săptămâni, din cauza restricţiilor de coronavirus impuse de autorităţi.

Steven Ashworth, în vârstă de 73 de ani, a declarat că soția sa, Dorothy, a refuzat să mai bea ori să mai mănânce, a refuzat inclusiv să îşi mai ia medicamentele după ce a petrecut 7 săptămâni zolată de cei dragi. Măsurile carantinării naţionale şi restricţiile pentru Covid-19 au interzis vizitele şi accesul în căminul de bătrâni unde era tratată femeia pentru traumatism cerebral.

În perioada de aproape două luni, domnul Ashworth a povestit că a fost capabil să petreacă doar jumătate de oră cu soţia sa, cu care a fost căsătorit de mai bine de 47 de ani, iar mai apoi i-a fost alături doar în ultimul moment, ţinând-o de mână, aşteptând să închidă ochii pentru totdeauna. În afară de el, femeia a mai fost vizitată pentru puţin timp de fiul ei.

„A murit de fapt de disperare pentru că credea că fusese abandonată. Nu înţelegea de ce nu mi s-ar putea permite să intru. Probabil s-a simţit abandonată şi sunt sigură că sunt atât de mulţi care simt la fel. În ziua în care a murit, medicul de familie mi-a spus că Dorothy a refuzat să bea, să mănânce și să ia medicamentele. A ales să-și termine viața din disperare totală”

Doamna Ashworth a suferit un atac cerebral și a petrecut cinci săptămâni în spitalul Stepping Hill, din Stockport. I s-a permis un contact minim cu fiul ei și apoi a fost transferată la o casă de îngrijire unde a fost pusă în carantină. Domnul Ashworth a spus că a avut doar o jumătate de oră cu ea în perioada de șapte săptămâni, în ziua în care a fost transferată.

„A doua oară când am văzut-o a fost ziua în care a murit. Dorothy și-a luat propria viață pentru că a fost pusă în izolare. Nu-mi pasă ce e scris în certificatul ei de deces”

Un purtător de cuvânt al Fundației Stockport NHS Foundation a declarat: „Ne pare foarte rău pentru oricine nu a putut să-și viziteze persoanele dragi în spital, lucru care a fost necesar pentru a ajuta la stoparea răspândirii coronavirusului și pentru a salva vieți. Încercăm întotdeauna să păstrăm pacienții în legătură cu cei dragi și am asistat familiile cu acest lucru printr-o varietate de metode, inclusiv apeluri video online. Recunoaștem faptul că acel contact față în față este departe de a fi posibil, dar este ideal pentru pacienţi și ne pare rău pentru suferința cauzată, dar aceasta este una dintre multele decizii dificile luate pentru a ne ajuta să păstrăm pacienții în siguranță și pentru a reduce suferința uriașă care ar fi cauzată de o răspândire suplimentară a infecției.”

Restricțiile asupra Covid-19 conduc la rate de mortalitate extrem de ridicate la persoanele cu Alzheimer, demență și alte boli ale creierului, potrivit Daily Mail. În ultimele opt luni, rudele nu au putut să-și îmbrățișeze bolnavii sau chiar să îi țină de mână în ultimele clipe.

În schimb, li s-a permis să se salute doar printr-o fereastră sau un ecran de plastic, în funcţie de posibilitatea căminului de a oferi proteţcie îna ceste situaţii, în timp ce în alte cămine oamenii nu au putut să-şi viziteze bătrânii deloc.

Sursa: Observator

loading...