Marius Manole, actorul devenit spectator la piesa vieţii

Marius Manole, actorul devenit spectator la piesa vieţii

Viața lor a fost dată peste cap în feluri de neimaginat. Pentru că sunt dependenți de ceilalți, de contactul uman, de emoții, de public. Artiștii, fie că e vorba de cântăreți sau actori, trec prin cea mai grea perioadă a vieții lor: nu mai au concerte, spectacole, audiții. Dar mulţi s-au reinventat şi se pregătesc de marea întâlnire cu publicul.Pentru actorul Marius Manole, viaţa înainte de pandemie era un vârtej. Alerga de la un rol la altul, de pe o scenă pe alta, recordul absolut a fost de 300 de piese într-un an. O fugă de sine de care şi-a dat seama seama din martie încoace, când a trebuit să-şi umple timpul cu altceva. De când a început criza sanitară, a jucat în doar șase piese de teatru.Ironia sorţii nu mai e doar o expresie pentru unul dintre cei mai talentaţi şi prolifici actori români. Şi-a dorit mult timp pentru sine. Şi a primit. Daor că darul a fost uneori greu de dus. „ Eu lucram mult pentru că mie nu-mi plăcea să am timp. Nu-mi plăcea să am timp, pentru că timpul pe care-l petreci, trebuie să-l petreci cu tine, ceea ce e destul de riscant. Că nu știi ce descoperi, nu știi ce faci. Timpul ăsta poate fi folosit în sensul bun, pentru tine, ca să citești, să vezi niște filme, să stai cu tine, să analizezi. Că, uite, am 42 de ani și ar trebui să tragi o concluzie în ceea ce te privește.”Pe mulţi colegi de breaslă, incertitudinea i-a doborât şi nu-şi mai găsesc sensul şi locul. ”Sunt deprimați unii dintre ei, sunt foarte triști, nu înțeleg de ce se trezesc dimneața. Stăm de vorbă la telefon, facem terapie, ne încurajăm unii pe alții. Întrebarea cea mai des întâlnită este ce o să fie cu viața noastră…”Dar dincolo de incertitudini, rămân provocare şi curiozitatea. Forţat de împrejurări, Marius Manole a învăţat o mulţime de lucruri. Să monteze, să facă emisiuni în direct, pe Youtube. S-a adaptat unui nou public, cu credinţa fermă că cine nu suferă mutaţii, dispare. „Am jucat la Qreator , fără public în regim live, afară, la minus un grad. „Două liniuțe”, spectacolul Liei Bugnar: transmisiune live, montat live, 2500 de spectatori online. Și a fost o experiență. Sigur că era frig. Sigur că, peste toate, n-am fi făcut-o dacă nu era pandemia. Experiența asta n-aș fi avut-o niciodată. Am fi fost mofturoși, nu jucăm în frig, păi dar stai puțin, dar nu noi, dar ce condiții sunt astea? Ei, vezi cum se anulează toate cerințele astea închipuite?”Este lecţia bucuriei de a juca în orice condiţii. Aproape că nici nu mai contează cum joci, doar să joci. „Lecția asta am învățat-o foarte bine de la Rodica Mandache și Maia Morgenstern, care tot timpul au găsit, în orice condiții, bucuria de a juca. Niciodată nu auzeai că e prea frig, că nu e, că n-avem, că așa ceva, că nu se poate, că nu eu. Nu! Jucau cu o bucurie… și nu înțelegeam cum. Ditamai actrițele și nu înțelegeam cum. Uite cum. Au prins timpuri grele și au știut ce norocos ești să poți juca în orice condiții, oricând. Dar să ai oameni în față.”Marius Manole nu şi-a pierdut speranţa niciodată în cele zece luni. Răbdarea, poate, dar gândul că totul va fi bine a fost mereu acolo. „Nu sunt îngenunchiat. Sunt convins că va veni ziua în care nu vom mai purta măști și vom putea să funcționăm. Că va fi în ianuarie, că va fi în martie, va veni ziua aia. N-am intrat în panică nicio secundă. Şi nu îmi mai fac planuri. Nu mai vreau să fac planuri. Vreau să trăiesc fiecare zi, s-o trăiesc. Dacă acuma îmi vine să plec la Sinaia, mă duc la Sinaia. Nu mai stau să mă gândesc. Nu. Mă urc, mă duc și văd ce mi se întâmplă”.

Sursa: Observator

loading...