Cine iubeste tradarea? de prof.univ.dr.Nicolae Radu

Cine iubeste tradarea? de prof.univ.dr.Nicolae Radu

Anul 2021 ne impinge mai departe prin viata, cu multe asteptari! Alegeri fornaitoare, balbaieli si interese de gasca, singuratate si neputinta in fata unei iminente explozii de preturi accentueaza Realitatea sociala! Promisiunile candidatilor dispar in ceata!

Minciuna este omniprezenta!

De 30 de ani traim cu gandul ca maine poate va fi o zi mai buna!
Vapoare vandute la pret de barcute, pamanturi vandute la pretul unui kilogram de tarate, peste 1400 de fabrici si uzine distruse, paduri doborate si mult fum si praf in ochi pentru interese ascunse, salarii inghetate si 1.500.000 de romani ramasi fara locuri de munca! Democratie? Cine castiga?

Privesc de la un mandat la altul cu gandul la o Romania Frumoasa! Faptele bune intarzie sa apara, in timp ce averile potentatilor cresc de la o zi la alta! Cum este posibil ca „personalitati” cu sange albastru sa dispara cu o zi inaunte de a fi arestate? Cum este posibil ca intr o Tara macinata de angoasa, de saracie si de fruca pentru ziua de maine, sa avem afaceri cu diamante vandute pe sub masa, mai ceva ca in „Secretul lui nea Bachus”?

Cine isi mai aduce aminte de „prafurile pentru Bunica”, pachetele cu droguri, impinse de Marea Neagra pe plaja?
Cine isi mai aduce aminte de.intalnirile la Ceas de noapte dintre decidentii cu multe stele pe umar si capateniile oamenilor certati cu legea?

Banii curg, asa cum cresc si datoriile romanilor la banci! Cine aduna dobanda?

Intrebam si intreb, parafrazand,: cine isi doreste sa fie cel mai bogat om din cimitir?

Timpul nu ne asteapta!

Covid 19, campaniile pro vaccin si antivaccin, intaresc durerea si amplifica ipohondria colectiva! Intamplator sau nu, atentat terorist sau desavarsita manipulare a mintii, COVID 19 macina incet, dar sigur, precum picatura de apa sfarma piatra, constiinta nationala si credinta in Dumnezeu!

Speranta? Da, Bunul Dumnezeu si Credinta!

Loialitate? Patriotism? Onestitate?

Cu un gand bun pentru toti cei ce gandesc si simt romaneste, pentru prietenii vazuti si nevazuti, astazi, va rog sa pornim la o calatorie cu TRENUL VIETII in cautarea faptelor frumoase!

Iubirea unui copil nu poate fi cumparata cu bani, asa cum nici prietenia unui catel nu poate fi cumparata cu grade si functii!

Povestea lui Ursulica indeamna la reflectii!
Cine intelege iubirea adevarata?

Printre cei dragi aflam si suflete inaripate care ne fac viata mai frumoasa! Un motan, o pisicuta, cateva broscute matusalemice, un catel sau un dulau de curte, toti alunga stresul si ne inconjoara cu iubire, asteptand atentia noastra! Cati dintre noi avem puterea sa privim ochi unui catel care plange?

Ursulica, un ciobanesc bucovinean, are o poveste speciala.

Primit de la un bun prieten, Ursulica a fost crescut de mama cu lapte de vaca si plimbat seara de seara cu carutul prin curte! La ceas de noapte auzeam cum Ursulica intra in stapanirea curtii, indemnat cu voce calda de mama: „Hai Ursulica”!

Dimineata incepea plimbarea in roaba, la pranz somnul sub soare, seara din nou plimbarea cu roaba prin curte!

Dupa primele doua nopti petrecute in familia noastra, dupa ce a fost desprins dintre fratii lui, Ursulica nu isi afla usor locul. Sub taina noptii, Ursulica era adus in casa de mama, pe motiv „ii este urat afara, singur, maica”. Lumina intre lumini, mama a crescut zeci de miei, purcei si zburatoare de la rate, gaste si gaini.

Dupa o vreme, Ursulica inca nu se adapta despartirii de familia lui. Solutia? Mama ma imi transmite cu voce ferma: „Ursulica plange, fapt pentru care mergi si mai adu un fratior sau o surioara din familia lui”, gandind ca si pentru Ursulica se poate aplica regula: cand sunt doi sau mai multi se indeamna la mancare si cresc mai repede, asa cum se intampla cu purceii !

Fara sa stiu cat de mare se va face Ursulica, m -am executat si l-am sunat pe bunul prieten Builborea, cu rugamintea sa mi mai aduca un fratior pentru Ursulica! Prietenul a fost si este un om onest! „Va aduc, dar grija ca se ataca intre ei pentru teritoriu si se fac mari!” Gandeam ca incearca sa ma faca sa ma razgandesc….!

Am mai lasat cateva zile…si Ursulica a devenit nedespartit de mama.

Dupa apoape 5 ani, Ursulica a ajuns la aproape 80 kg! Cu putin timp inainte sa plece printre stele, mama, cu un umor aparte si cu inteligenta omului autentic de la tara, spunea: „mama cu Ursulica asta al nostru…cresteam in locul lui doi porci, dar este tare frumos mama, merita!”

Ursulica a crescut rasfatat de mama cu gogosi pudrate cu zahar si cu ciorbita incalzita! Imi suna in suflet intrebarea mamei catre tata: ” Ilie mai mananci tocapnita?” Nu, spunea tata! In acel moment, intr -o complicitate magica, tocanita pleca la Ursulica! La zile de sarbatoare si de An Nou Ursulica isi primea si isi primeste si portia de prajitura, tortul cu ciocolata fiind preferatul!

Ursulica a ramas alaturi de noi, cautand cu privirea mereu pe mama si pe tata, plecati catre o lume mai buna!. Primele saptamani dupa ce mama a plecat catre stele, Ursulica nu mai era Ursulica! Incerca sa spuna ceva! Tacerea a fos tot mai adanca luni bune, pana cand ingerii au deschis portile Cerului pentru mama si tata aflati printre stele. Astazi, Ursulica alearga prin curte, asezand in formatie pisicile, motanul si mai ales ratele.

Ursulica inseamna acasa!

Psihologia lu Ursulicai este complexa! Loial, ferm, curajos, dar si imprevizibil cand se simte detronat de la stapanirea curtii. Ratele il privesc cu”admiratie”, in timp ce motanii si pisicile dispar cu viteza unui fulger!

Trairile unui animal, fie el motan, pisica, catel sau dulau, obliga la profunde reflectii! Un catel nu tradeaza niciodata! Un catel simte durerea si iti ramane mereu aproape! Un catel aduce bucurie si liniste pentru suflet, asa cum aduc motanii sau broscutele sau pestisorii!

In drumul nostru va readuc in atentie o exceptionala poveste despre onoare, respect si iubirea adevarata, poveste ce va fi urmata si de alte fapte frumoase!

Anticipat, respect si recunostinta, tuturor! Bucurie si speranta! Binele sa ne insoteasca pretutindeni!

Inca o poveste din viata!

„Cunoastem o multime de povesti despre caini devotati, care si-au asteptat stapanii chiar si dupa ce acesti au murit. HACKICO din Japonia sau Greyfriars Bobby din Scotia sunt, poate, cei mai cunoscuti, despre acestia scriindu-se carti si facandu-se filme.

Fido s-a nascut in Italia, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, si a fost adoptat inca de mic de un muncitor.

In fiecare zi, Fido isi astepta stapanul la aceeasi statie de autobuz, intr-o vreme in care Italia era bombardata in fiecare zi. La un moment dat, stapanul cainelui nu s-a mai intors, fiind ucis in timpul unui raid aerian.

Cu toate astea, Fido a facut acelasi drum in fiecare zi, ani multi, asteptandu-si multa vreme stapanul, revenind acasa trist si luand-o de la capat ziua urmatoare.

Timpul a trecut…

Povestea sa a captat atentia media, a primit medalii si premii, insa, dupa cum era de asteptat, nimic din toate astea nu au reusit sa alunge tristetea catelului”.

Ce invatam din toate acestea?

Sa ne inconjuram de suflete curate, sa iubim si sa lasam sa fim iubiti!

Sa iubim pe cei dragi fara conditionari, cat mai sunt printre noi!

Sa gandim la Ursulica, la Hackico si la Fido si sa nu uitam ca ne asteapta acasa!

Faptele frumoase deschid drumul vietii printre cioburi de stele!

O zi minunata, prieteni!
Un gand bun, Ursulica!

Te iubesc Georgica.

loading...