Cine are dreptul sa omoare un OM? de prof.univ.dr. Nicolae  Radu

Cine are dreptul sa omoare un OM? de prof.univ.dr. Nicolae Radu

Azi, se împlinesc 80 de ani de când alte suflete nevinovate au fost asasinate numai pentru ca erau evrei!

Cine are nevoie de sange?

Rabinul Tzvi Guttman a infruntat moartea de trei ori!

In zilele de 21-22 ianuarie 1940, sute de oameni, evrei, au fost smulsi din casele lor de legionari, bătuți, umiliți și jefuit de bunuri. O parte dintre cei reţinuţi şi închişi la Prefectura Poliţiei saunin alte sedii legionare au fost duşi la Abatorul Comunal de pe Splaiul Dâmboviţei şi ucişi in ziua de 23 ianuarie.

Sub loviturile patului de armă, inca 89 de oameni, evrei, au fost incarcati in doua camioane si dusi la marginea satului Jilava unde au fost executați!

Multi dintre dânșii au infruntat moartea in doua randuri! Au scapat sub loviturile de gloante, au fugit prin pădure, dar prinși de țăranii din zona si de legionari, au fost impinsi in padure si in cele din urmă împușcați, privirea lor rămânând fixată catre Cer!

Ridicat din casa, alaturi de fii sai Iancu, in varsta de 27 de ani si Josif, in varsta de 25 ani, rabinul Tzvi Guttman a fost torturat și umilit numai pentru „vina” de a fi evreu. Fiii sai, aflati.la vârsta cand isi ridicau aripile peste lume cu dorinta de cunoastere si de a face bine, au fost bătuți și umiliți alaturi de tatăl lor, ramas neputincios in fata loviturilor primite.

Rabinul Tzvi Guttman a scapat cu viata! Avea 46 de ani! Posibil ca Bunul Dumnezeu sa il fi lasat sa isi indeplineasca misiunea pentru cea mai mare Comunitate de evrei din România.

Fiii sai, Iancu și Josif au fost, însă, ucisi.Putin au mai scapat dintre cei 89 de evrei!

Rabinul Guttman amintea mai tarziu :

” La un moment dat, uşa camionului s-a deschis în spate. Am văzut că ne aflam pe o şosea în plină pădure, fără ca să ştiu unde anume. În uşă se aflau cinci sau şase legionary, înarmaţi cu pistoale, care au început să ragă din maşină câte doi dintre evrei pe care îi împuşcau tot aşa câte doi, doi, cu o iuţeală vertiginoasă. La un moment dat am fost coborât şi eu cu cei doi fii ai mei, care mă ţineau strâns, unul de un braţ, altul de celălalt.

Fiul meu mai mare, Iancu, a început să se roage de unul dintre ucigaşi să ne cruţe viaţa, fiindcă nu am făcut niciun rău nimănui, pentru că eu sunt rabin şi pentru că acasă au mai rămas copii mici. Legionarul a ripostat: «hai repede, jidane, nu întinde vorba!».

În jurul nostru se aflau o sumedenie de cadavre, fiindcă maşina noastră era ultima care a sosit. Ameţit, sau poate instinctive, m-am lăsat la pământ,, am auzit împuşcături, nu am mai ştiut ce se petrece cu mine. Am simţit însă cum fiul mei mai mare, atârnat de braţul meu, a murit imediat, în timp ce celălalt s-a mai zbătut puţin şi a horcăit. Iară nu ştiu ce a fost după aceea. Poate că am leşinat.l

Când m-am trezit, era ziuă şi un ostaş pe care l-am văzut venind de departe, mi-a strigat: «Nu mai sta acolo jidane, că o să te împuşte!». Nu ştiam unde sunt, am văzut că fiii mei sunt amândoi morţi şi plini de sânge şi m-am gândit să plec pentru a încerca să-i înmormântez.

Am pornit pe şosea înainte, dezbrăcat, ameţit, în plină iarnă, pe zăpadă, şi am ajuns la o casă, care apoi am aflat că este primăria Jilava, unde am fost luat în primire de un grup numeros de legionary şi băgat într-o camera, unde am mai găsit vreo zece evrei care scăpaseră de masacrul din noapte.

Am fost bătuţi şi aici, iar seara, imediat ce s-a întunecat, am fost băgaţi cu toţii într-o maşină şi duşi din nou în pădure, unde s-a repetat exact scena din ajun: tot aşa am fost traşi câte doi şi împuşcaţi cu repeziciune , după acelaşi sistem.

Nu ştiu nici eu cum mi-am dat seama că trăiesc şi de astădată, că n-am fost împuşcat.

După puţină vreme s-a oprit în dreptul grupului de oameni împuşcaţi, aflaţi într-o baltă de sânge, o căruţă cu mai mulţi indivizi, care au început să ne dezbrace. Când mi-a venit şi mie rândul la dezbrăcat şi-au dat seama că sunt viu şi mi-au spus: «Tot n-ai scăpat demoarte, jidane! Dar ia-o pe drumul acesta şi poate vei scăpa!» am ajuns tot la primărie, am fost iar luat în primire de legionari şi iarăşi aruncat în aceeaşi camera pe care o cunoşteam din ziua precedent.

Aici am fost păzit de un legionar cu arma la umăr, care a început să-mi smulgă firele din barbă şi să-mi spună că voi fi împuşcat“ (adevarul.ro).

Rabinul Tzvi Guttman a fost eliberat de forțele militare care au restabilit ordinea.

Mărturia rabinului Tzvi Guttman ne obliga la aducere aminte si la neuitare vesnica!

Trebuie sa înfruntăm rusinea si sa ne asumăm faptele! Cum este l peste posibil ca romanii sa ucidă romani numai pentru „vina” de a fi evreu?

Evreii au fost mereu parte din devenirea noastra, fiind prezenți în literatura, medicina, arta, cercetare și educație.

Ce intelegem cand cuvintele din Tora, Cartea Sfanta, ne îndeamnă ” pe cel cazut sa il ridici, iar în fața celui batran sa te inclini”?

Faptele bune raman in istorie!

Tzvi Guttman si-a purtat durerea in suflet ani multi, pana cand a plecat si dansul.la Cer.

Cu ani in urma, am avut onoarea sa o cunosc pe distinsa doamna Hava Haas, fiica rabinului Tzvi Guttman. Mi-a ramas in suflet modestia șansei si privirea calda. Un OM între oameni! Doamna Hava Haas a dus mai departe neuitarea familiei sale si a fraților ucisi de legionari in pădurea Jilava, absolvind Facultatea de medicină la Bucureşti, specialitatea microbiologie medicală şi boli infecţioase. Asistentă la catedra prof. Ionescu-Mihăieşti, domna Hava Hass, după stabilirea în Israel , a fost medic primar la Spitalul universitar Hadasa şi cadru didactic la Facultatea de Medicină a Universităţii Ebraice din Ierusalim.

Alaturi de fratele domniei.sale, Efraim Guttman, doamna Hava Haas a asteptat minunea întoarcerii acasa a tatălui lor si a fraților ridicați in miez de noapte. Viata nu a mai fost insa niciodata la fel!

Doamna Hava Haas amintea pentru neuitare (acumtv.ro):

„Tata s-a întors acasă după ce a zăcut trei zile pe zăpada din Jilava alături de trupurile lui Iancu şi Iosif. S-a întors acasă, fără fiii lui, copac despuiat, fără coroană, fără cei ce au fost mândria vieţii lui.

Tragedia lui a fost asemuită de unii cu cea a lui Iov, de alţii cu imaginea lui Laocoon cel încercuit împreună cu copiii săi, de şerpii ucigători. Şi a trebuit tata să-şi adune toate puterile pentru a o ajuta pe mama să supravieţuiască cumplita tragedie şi pentru ca cei trei copii care au rămas să aibă un adăpost, să poată să înveţe şi să-şi croiască un drum în viaţă. În acelaşi timp, tata a continuat să-şi slujească mai departe obştea, cu dragoste şi cu abnegaţie, făcându-şi datoria de rabin.

Pentru mine, readaptarea în casa fără Iancu şi Iosif a fost nespus de grea . Pierdusem pe cei ce mi-au fost părinţi spirituali, educatori, îndrumători, pe cei care mi-au dăruit cu o dragoste nemărginită anii fericiţi ai copilăriei mele.”

Timpul nu ne asteapta!

In casa a ramas si Efraim Guttman, mult prea mic sa fie ridicat de legionari.

Fiu al rabinuluo Tzvi Guttmam si frate al distinsei doamne Dr. Hava Haas, rabinul Efraim Guttman, lider spiritual al evreilor de origine romana din Israel a plecat catre Cer, dupa o viata dedicata comunitatii, urmandu-si fratii ucisi si distinsul parinte sus in Cer!

Ce a însemnat viata pentru acești oameni dupa masacrul din pădurea Jilava?

Ce a însemnat viata pentru parintii ramasi fara copii si pentru copiii ramasi fara parinti?

Ce inseamna 20-21 ianuarie 1941 in cărțile de istorie? Tinerii sunt viitorul nostru! Tinerii trebuie sa cunoasca adevarul!

Ce a însemnat noaptea de 26-27 noiembrie 1940 cand la Închisoarea Militară Jilava, un grup de legionari înarmați a ucis un număr de 64 deținuți politici, 5 dintre aceștia fiind foști demnitari ai fostului regim de “dictatură regală”?

„Pentru cele 64 de persoane au fost omorâte, fiind folosite 579 de gloanţe. Adjunctul SSI, Nicolae Ştefănescu a fost împuşcat de 38 de ori, călăii trăgând fiecărei persoane în parte câte un glonţ în cap pentru a fi siguri că sunt moarte”.

Între cei ucisi se aflau: „fostul prim ministru Gheorghe Argeşeanu, fostul ministru de Justiţie Victor Iamandi, fostul ministru de Interne şi şef al Poliţiei Capitalei Gabriel Marinescu, fostul şef al SSI Mihail Moruzov, adjunctul SSI Nicolae Ştefănescu, foştii comandanţi ai Jandarmeriei Ion Bengliu şi Ştefan Gherovici, si multi altii, Dumnezeu sa ii Odihneasca!”

Istoricul Nicolae Iorga a fost asasinat in aceeasi noapte in pădurea Strejnicu! Virgil Madgearu a fost asasinat si dansul.

Istoria nu uita, asa cum speranta nu ne părăsește niciodata!

„Ne aducem aminte, astazi si in fiecare zi, aprecia domnul ing. Paul Schwartz președintele Comunității Evreiești din București. Atunci cand intreg poporul roman va cunoaste istoria – inclusiv cu aceste momente ingrozitoare – va fi un moment ‘zero’ al educatiei, al reconstructiei – din toate punctele de vedere, inclusiv din cel moral.

Atunci se vor fi clarificat si alte momente din istoria mai recenta: Revolutia, ‘Mineriadele’, ’10 August’ etc”

Iubitor de Romania, roman dedicat pentru Tara, modest si vizionar, domnul președinte ing. Paul Schwartz îndeamnă la reflectii.

Cine are dreptul sa omoare un om?

Creștini, iudei, musulmani, catolici si toti credincioșii din alte credinte avem loc sub soare, cu rabdare si cu intelepciune, in fata Bunului Dumnezeu, unul si acelasi pentru noi toti.

**

Neuitare vesnica pentru martiri!
Ani cu pace in suflet, prieteni!

Te iubesc, Georgica

loading...