Doctorii suferă traume psihice frecvente din cauza Covid-19: „Mă enervează că tocmai de tata nu am reușit să am grijă”, spune un medic spaniol

Doctorii suferă traume psihice frecvente din cauza Covid-19: „Mă enervează că tocmai de tata nu am reușit să am grijă”, spune un medic spaniol

Au trecut opt ​​luni de când a tratat ultima dată un pacient cu COVID-19, dar asistentul spaniol Ricardo Belmonte se simte încă neliniștit când își amintește de primul val al pandemiei, la unitatea de terapie intensivă a spitalului Vall d’Hebron, din Barcelona.Toți pacienții îl implorau să le salveze viața și a trebuit să trăiască separat de familie timp de trei luni pentru a-i proteja de infecție „Un sentiment de anxietate mi-a rămas în tot acest timp. Am depășit problema cu ajutorul familiei mele, vorbind cu alți colegi”, a spus Belmonte, în vârstă de 50 de ani, pentru Reuters.Coronavirusul și boala asociată, COVID-19, au avut un impact și mai profund asupra lui, deoarece părinții lui au contractat-o ​, iar tatăl său în vârstă de 90 de ani a murit: „Mă enervează că tocmai de el nu am reușit să am grijă”, și-a amintit Belmonte, incapabil să-și rețină lacrimile.De asemenea, pe mama sa nu a putut să o îmbrățișeze aproape un an.Impactul emoțional al tratamentului pacienților cu COVID-19 este în curs de examinare tot mai atentă, deoarece medicii suprasolicitați din întreaga lume își retrăiesc experiențele de secții de spital supraaglomerate și rate ridicate de deces.Spania a fost printre cele mai afectate țări, cu aproximativ 3 milioane de cazuri și peste 61.000 de decese.Aproximativ 45% din personalul medical din Spania avea un risc ridicat de a suferi de un anumit tip de tulburare mintală după primul val al coronavirusului, potrivit unui sondaj recent realizat la 9.000 de profesioniști din 18 spitale. De asemenea, sondajul a arătat că 3,5% dintre ei aveau gânduri suicidare.Depresia, anxietatea și tulburarea de stres posttraumatic au fost cele mai frecvente plângeri.Impactul asupra sănătății mintale a fost mai mare în rândul persoanelor care au luat COVID-19 sau ai căror membri ai familiei au făcut-o.”Oamenii, inclusiv lucrătorii (din domeniul sănătății), au dificultăți în admiterea unei probleme psihologice, deoarece consideră că este o slăbiciune, o greșeală personală”, a declarat Eduard Vieta, șeful psihiatriei și psihologiei de la Clinica Spitalului din Barcelona, ​​care a făcut parte din studiu.El a spus că spitalul a oferit consiliere și a descoperit că una dintre cele mai mari provocări a fost aceea de a convinge lucrătorii din domeniul sănătății să iasă din prima linie COVID-19, deoarece „nu-și văd limitele”.Belmonte a refuzat oferta spitalului său pentru terapie, deoarece a preferat să vorbească despre aceste probleme cu familia sa.El a spus că va trata cu fericire pacienții cu COVID-19 din nou la unitatea de terapie intensivă (UCI) unde lucrează, specializată în cardiologie, dar din martie până în mai s-a ocupat exclusiv de COVID-19.Colega sa, însă, Teresa Pastor, în vârstă de 53 de ani, a simțit contrariul. Deși își iubește slujba, nu vrea să retrăiască acea experiență la terapie intensivă, unde lucrează.Tratarea pacienților cu COVID-19 a schimbat-o și ea încă simte impactul emoțional. Pastor și-a sporit practica de yoga pentru a fi mai calmă și ar dori un loc de muncă cu jumătate de normă, care să nu presupună contact uman.”Cicatricile (mentale) vor dura, pentru că nimeni nu va șterge ceea ce ai trăit. Ceea ce diferă este modul în care tratați aceste cicatrici și dacă doriți ca acestea să fie foarte vizibile sau nu”, a spus Pastor.De asemenea, a refuzat să vadă un terapeut, preferând să vorbească cu familia și prietenii și să-și găsească propria pace.

Sursa: Observator

loading...