Roverul NASA „Perseverance” se pregăteşte de amartizare. Căutarea unor urme de viaţă, printre obiectivele misiunii istorice

Roverul NASA „Perseverance” se pregăteşte de amartizare. Căutarea unor urme de viaţă, printre obiectivele misiunii istorice

Misiunea NASA va ajunge pe Marte, joi. Roverul „Perseverance” va trebuie să culeagă primele mostre de sol de pe această planetă şi să le depoziteze într-o locaţie prestabilită. Acestea ar trebui să fie preluate de o misiune ulterioară şi aduse pe Pământ, la finalul acestui deceniu. Scopul este căutarea eventualelor urme de viaţă, lăsate în trecutul îndepărtat.UPDATE 21:04: NASA transmite live o călătorie epică, până în momentul în care roverul Perseverance va ateriza pe Marte. Pentru a ajunge la suprafața Planetei Roșii, roverul trebuie să facă faţă fazei finale cunoscută sub numele de Intrare, Coborâre și Aterizare. Abia atunci roverul poate căuta craterul Jezero pentru semne ale vieții antice și poate colecta probe care vor fi în cele din urmă readuse pe Pământ. NASA va pune la dispoziţie un flux video cu momentele cheie. Reprezentanţii NASA susţin că roverul lor ”Perseverance” este aliniat perfect pentru aterizarea pe Marte. Aceasta va avea loc joi, 18 februarie. Un semnal de la rover va ajunge pe Pământ la aproximativ ora 20:48 GMT, adică 22.48 pentru ora României. Dacă totul merge bine, confirmarea că robotul este în siguranță la sol va apărea la aproximativ șapte minute distanţă, nozeată bbc.com.Obiectivele misiunii sale vor fi căutarea semnelor de viaţă antice, precum și colectarea probelor de roci pentru întoarcerea pe Pământ în anul 2030. Toate datele de navigație indică faptul că este pe drumul cel bun pentru a ajunge pe Marte în momentul și locul potrivit.”Încă avem capacitatea de a face o altă manevră dacă este nevoie, dar nu ne așteptăm să o facem”, a declarat Jennifer Trosper, directorul adjunct de proiect al NASA. Perioada de la intrarea în atmosferă şi până la asolizare este cea mai periculoasă fază a misiunii, deşi totul se va produce destul de rapid. Practic, această fază începe după ce vehiculul spaţial care transportă roverul ajunge la marginea atmosferei marţiene, deplasându-se cu viteza de aproximativ 20.000 km/h. Roverul ”Perseverance” trebuie să se descurce complet singur. În faza de asolizare este imposibil de transmis comenzi pentru rover în timp real, pentru a reacţiona la o eventuală problemă întâmpinată, tocmai din cauza diferenţei de timp în ceea ce priveşte emiterea semnalului şi receptarea lui, potrivit scitechdaily.com. Cu aproximativ 10 minute înainte de intrarea în atmosferă, vehiculul îşi reorientează poziţia cu ajutorul unor mici propulsoare auxiliare, astfel încât să înfrunte atmosfera marţiană cu partea protejată de scutul termic. Momentul cel mai fierbinte va fi atins la aproximativ 80 de secunde după ce a intrat în atmosfera marţiană, când temperatura la suprafaţa scutului termic va atinge aproximativ 1.300 grade Celsius. În interiorul robotului, temperatura se va resimţi cam ca în mijlocul unui apartament. Pe măsură ce începe să coboare prin atmosferă, nava spațială întâlnește porţiuni de aer mai mult sau mai puțin dense, care îi pot destabiliza cursul, însă există nişte mici propulsoare care ajută să rămână pe calea cea bună. Scutul termic şi frecarea de straturile atmosferice marţiene încetinesc vehiculul până la mai puţin de 1.600 km/h. De la această viteză poate fi deschisă paraşuta supersonică. Parașuta, care are un diametru de 21,5 metri, se deschide la aproximativ 240 de secunde de la intrare, la o altitudine de aproximativ 11 kilometri și o viteză de aproximativ 1.512 km / h. La douăzeci de secunde după instalarea parașutei, scutul termic se separă și se îndepărtează. Roverul este expus atmosferei lui Marte pentru prima dată, iar camerele cheie și instrumentele pot începe să analizeze zona de asolizare. Radarul va trimite semnale pentru a-și afla altitudinea. Folosind o cameră specială pentru a identifica rapid caracteristicile de la suprafață, roverul le compară cu o hartă de la bord pentru a determina exact unde se îndreaptă. Membrii echipei misiunii au cartografiat în avans cele mai sigure zone ale zonei de aterizare. Dacă robotul poate spune că se îndreaptă spre un teren mai periculos, alege cel mai sigur loc în care poate ajunge și se pregătește pentru următorul pas. În atmosfera marțiană, parașuta este capabilă să încetinească vehiculul la doar aproximativ 320 de kilometri pe oră. Pentru a ajunge la o viteză sigură, trebuie să se elibereze de parașută și să se activeze nişte retromotoare.Odată ce se află la aproximativ 2.100 de metri deasupra suprafeței de aterizare, roverul se separă de carcasa din spate și declanșează motoarele în etapa de coborâre. Cu aproximativ 12 secunde înainte de contact, la aproximativ 20 metri deasupra suprafeței, roverul este lăsat să cadă, dar este ţinut de un set de cabluri lungi de 6,4 metri. Roverul îşi blochează apoi roţile în poziţia de asolizare. De îndată simte solul sub roţi, legătura prin cabluri cu treapta de coborâre este tăiată, iar aceasta se îndepărtează şi se prăbuşeşte la o distanţă sigură. Fanii pot, de asemenea, aștepta cu nerăbdare o experiență multimedia îmbunătățită. Această misiune are mai mult de 20 de camere și câteva microfoane. Două dintre camere se află pe un mini-elicopter care va încerca să zboare în atmosfera rarefiată a planetei Marte.Acum este datoria robotului să caute urmele pe care viaţa primitivă le-ar fi putut lăsa în urmă în ceea ce se crede că sunt sedimentele unui lac de odinioară, în interioriul craterului Jezero.”La fel ca geologii care studiază cea mai timpurie formă de viață a Pământului, suntem în căutarea unei vieți microbiene. Știm că acele lucruri au existat pe Pământ acum trei miliarde și jumătate de ani. Întrebarea este, au existat și pe Marte la fundul lacurilor, acum trei miliarde și jumătate de ani?”, a declarat un membru al echipei de științe planetare de la Institutul de Tehnologie din California.

Sursa: Observator

loading...