O investiţie de milioane de euro, pe apa Sâmbetei. Staţia de epurare din Lugoj, piesă de muzeu

O investiţie de milioane de euro, pe apa Sâmbetei. Staţia de epurare din Lugoj, piesă de muzeu

Şase milioane de euro curg zilnic pe apa Sâmbetei. A râului Timiş, mai exact. De ani de zile, staţia de epurare din Lugoj e practic un muzeu, apa iese exact aşa cum intră. Plină cu dejecţii. Şi toată se varsă în râul Timiş, unde nici măcar peşti nu mai există din cauza poluării masive. Pe echipamentele care ar trebui să cureţe mizeriile din apă s-a aşternut deja praful, iar clădirea e doar de formă.Suntem la 10 km de Lugoj, într-o arie protejată – Natura 2000 – un sit care face parte din reţeaua ecologică europeană. Ce se întamplă într-o astfel de zonă?O poluare deversantă masivă. Sunt practic dejecţiile care ajung la staţia de epurare a Lugojului şi care, mai departe, prin aceasta ţeavă se scurg în râul Timiş, printr-un canal. Pescarii chiar spuneau că nu au mai venit aici de mulţi ani, pentru că în această zonă a Timişului nu mai trăieşte nici măcar un peşte. O investiţie de şase milioane de euro zace din cauza birocraţiei şi a indiferenţei, bani de la Administraţia Fondului de Mediu şi bugetul local. Toate aceste ţevi sunt noi, nu au fost folosite niciodată, se vede ca sunt doar pline de praf şi pânze de păianjen. Nici robinetul nu este ruginit, pentru că nu a trecut nicodată apa sau orice altă substanţă prin el. Aici trebuia să ajungă nămolul şi să se încalzească astfel încât să genereze biogaz şi mai departe să fie trimis spre centrala termică. Nu s-a întâmplat acest lucru, iar în lipsa oricarei activităţi aici, angajaţii staţiei folosesc încăperile în funcție de nevoi.”Aici vine canalul de la Lugoj şi aici e grătarul principal pe care îl curăţăm uitaţi cu grebla, vă şi arăt, curăţăm mizeria… Toate minunile le punem în roabă şi le cărăm cu roaba”.Cu echipamente noi şi nefolosite, la staţia de epurare încă se lucrează ca în Evul Mediu. Iar utilizarea clorurii ferice, substanţa importantă la curăţarea apelor stârneşte zâmbete. – Și? Este clorură ferică? Se poate pune acolo? De ce râdeţi? -E de formă! Ăla e pus acolo ca să fie pus.Proiectarea staţiei a început în 2006, iar licitaţia în 2008. Lucrarea a fost recepţionată în 2013 de fosta administraţie a oraşului. Autorităţile au pasat de-a lungul anilor responsabilitatea de la una la alta, iar amenzile au curs… gârlă. Atât de la Apele Banat, cât și de la Garda de Mediu.Claudiu Buciu, primarul Lugojului: „5,5 milioane de lei. Toate au fost contestate în instanţă, dar am pierdut deja 40% definitiv şi irevocabil, de aceea Apele Române au blocat conturile” Caius Parpală – director Apele Române Banat: „I-am amendat în mod repetat şi ei plătesc penalităţi care cumulate ajung la o sumă care i-a dus în pragul insolvenţei, insolvenţa pe care o vom cere în scurt timp. Acolo trebuie reconstruit din temelii tot”. Dar până să se întâmple asta, va curge aceeaşi apă în Timiş. Acum, din zece pompe mai merg două. Iar singurul procedeu de epurare rămâne doar aerarea apei. Rezultatul?”Arată la fel ca şi apa de la intrare în staţie! Dumneavoastră constatați. Dar cam aşa şi e”.

Sursa: Observator