Dureros! Un bebeluș născut prematur, pe moarte, botezat de un preot din Constanța:

Preotul Ioan Istrati a povestit, pe pagina lui de Facebook, că a fost chemat să boteze un bebeluș născut prematur, aflat pe moarte.

Episodul la marcat pe preot, care a vorbit despre experiența dureroasă.

 

Întâmplarea sa petrecut la o maternitate, acolo unde Ioan Istrati a fost chemat să boteze un bebeluș născut prematur, care era pe moarte.

Surprinzător, după ce sa înfăptuit taina botezului, o întâmplare miraculoasă a avut loc.

Ce sa întâmplat cu bebelușul prematur, botezat pe patul de moarte?

 

„Intr- o zi Ilinca, o asistentă minune care ma moșit pe mine, tot neamul meu și copiii mei, ma chemat de urgență la maternitate să botez un copilaș născut la șase luni, prematur, care era pe moarte.

M-am dus cu inima cât o puritate, și după ce m-au blindat cu papuci, mască, ochelari, cască, am intrat pe tărâmul războiului dintre viață și moarte.

 

Zeci de bebeluşi născuţi la 5, 6 şi 7 luni, cu mii de foc şi furtunaşe, se zbăteau să treacă de hotarul morţii. Unul era atât de mic, avea vreo 500 de grame cred, dar se scremea din toată ființa lui, încordând-și mânuțele câte degetele mele mici.

 

Aşa plânge el, mi-a zis Ilinca. Copilaşul bolnav, sub un kilogram, statea într-o măgăoaie electronică teribilă. Cu mănuși l-am luat, plin de fire cum era, și l-am botezat, udându-l cu apa sfințită.

Apoi cu o linguriță microscopică l-am împartășit cu un miligram în care era Hristos întreg, Împăratul veacurilor.

Copilul ăsta na pus un gram de la naştere, are insuficienţă respiratorie gravă, şi totuşi nu vrea să moară.

 

Aşteaptă să intre in raiul Bisericii, am zis eu”, a declarat preotul Ioan Istrati pe contul său de Facebook.

Preotul Ioan Istrati, despre miracolul petrecut după botez

„Mi-am luat un scaun şi l-am privit îndeaproape pe pruncuşor, în incubator, preţ de câteva minute.

O pace adâncă era pe chipul lui. Dintr-o dată, şi-a întors capul spre mine şi mi-a oferit cel mai frumos zâmbet care există în univers. O poartă de lumină s-a deschis în inima mea. Eram tatăl lui spiritual, nu?

 

Lacrimile mi-au zvâcnit din ochi şi n-am mai văzut decât vreo două asistente alergând de colo colo. Şi linia vieţii de la electrocardiograf neîntreruptă, țiuind monoton, mirosind reavăn a moarte.

„Copilul ăsta te-a așteptat să-l creștinezi”, mi-a zis Ilinca. Eram atât de zdrobit nici n-am mai zis nimic. Dar în minte mi se pecetluise pentru veşnicie zâmbetul acela dumnezeiesc”, a continuat preotul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *