Înfiinţată în 2009 cu scopul de a opri tăierile ilegale de păduri din România şi pentru a conserva o suprafaţă mare a pădurilor din Carpaţi, Fundaţia Conservation Carpathia deţine la ora actuală zeci de mii de hectare de pădure.

Christoph Promberger (52 de ani), directorul executiv al fundaţiei, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre planurile fundaţiei, despre finanţatorii ei şi despre protejarea pădurilor virgine din ţara noastră.

Christoph Promberger a venit în România prima oară în 1993, pentru un proiect legat de carnivorele mari ‒ lupi.

Intenţia lui era să stea trei ani şi apoi să se întoarcă în ţara natală, Germania. În cele din urmă, fascinat de ţara noastră, Cristoph Promberger şi soţia sa Barbara au ales să rămână în România împreună cu cei doi copii.

„Am venit iniţial doar pentru o perioadă de 3 ani, dar am fost fascinat de România din prima zi.

Natură sălbatică, oameni prietenoşi, ierni lungi şi dure (îmi place iarna foarte mult), carnivore mari în păduri, modul de trăi mult mai lejer şi liniştit, pe scurt: o bună calitate a vieţii pentru mine, cu tot ce mi-am dorit.

Totul m-a fascinat.

Din 3 ani am făcut 5 ani, din 5 am făcut 10, şi acum sunt 25 de ani şi nu mai vreau să plec.

Multe s-au schimbat: natură nu mai este atât de sălbatică, s-a schimbat şi societatea şi unii oameni au venit tot mai hapsâni, cum sunt şi mulţi oameni în străinătate, viaţa a devenit mai aglomerată, dar totuşi, aici am o calitate a vieţii pe care nu pot să o am nicicum în Austria sau Germania“, spune Christoph Promberger.

Licenţiat în inginerie silvică la Universitatea de Silvicultura München (Germania) şi cu un master la aceeaşi universitate, Christoph Promberger este director executiv şi unul dintre fondatorii Fundaţiei Conservation Carpathia (FCC).

O fundaţie creată în 2009, de către 12 filantropi şi conservaţionişti cu scopul de a opri tăierile ilegale de pădure, precum şi pentru a conserva o suprafaţă mare a pădurilor din Carpaţi, sub forma unei zone complet protejate, pentru generaţiile viitoare.

Acest lucru se face prin cumpărarea terenurilor şi cesionarea drepturilor de vânătoare, pentru protecţia completă a tuturor elementelor naturale, din bani privaţi şi publici.

Intenţia este ca, în cele din urmă, proprietatea terenurilor noastre să se întoarcă în domeniul public, în regim de protecţie permanentă sub forma unui parc naţional.

„Suntem proprietari de pădure şi nu tăiem“

Pădurile virgine ale României, o bogăţie uriaşă FOTO: Sandra Bartocha
 

Directorul executiv al fundaţiei Christoph Promberger ne-a dezvăluit şi de unde a pornit ideea de a cumpăra suprafeţe mari de păduri în România: „Începând din anul 2005, pădurile anterior naţionalizate au fost restituite persoanelor fizice din România.

Acest proces a declanşat în multe zone defrişări masive şi mii de hectare de pădure au fost tăiate ilegal.

Fenomenul reprezenta o ameninţare gravă la integritatea ecosistemului carpatic.

Eu m-am mutat în România în 1993 şi am vazut cum au degenerat lucrurile după retrocedări. Şi am vazut că nu poţi să protejezi, dacă nu eşti proprietar!

Nu am putut rămâne spectator şi am decis să fac ceva.

Am povestit în mai multe grupuri de situaţia de atunci şi aşa l-am cunoscut, printre alţii, şi pe Hansjörg Wyss, cunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari conservaţionişti şi filantropi din lume.

De la fundaţia Wyss primim donaţii din 2007, bani cu care cumpărăm pădure şi o conservăm, pentru a crea un nou parc naţional de importanţă globală.

Proiectul Fundaţiei Conservation Carpathia este unic în România: suntem proprietari de pădure şi nu tăiem, suntem gestionari de fonduri de vânătoare şi nu vânăm“.

Christoph Promberger ne-a spus şi câte hectare de păduri deţine la ora actuală Fundaţia Conservation Carpathia, ce sume a plătit pentru aceste păduri şi de unde au provenit banii cu care au fost cumpărate pădurile.

Sub umbrela Fundaţiei Conservation Carpathia sunt protejate, în acest moment 21.000 de hectare, în estul munţilor Făgăraş, pentru care FCC a plătit peste 60 de milioane de euro.

Aici intră şi peste 500 de hectare de teren tăiat la ras, cu mult timp înainte să îa Fundaţia şi să înceapă o campanie amplă şi necesară, de combatere a eroziunii solului şi reîmpădurire.

Fundaţia a strâns alte 5 milioane de euro pentru proiecte de restaurare ecologică şi conservare a mediului. „Banii au venit ca donaţie de la diferite fundaţii de conservare şi de la filantropi conservaţionişti din şase ţări, dar am şi accesat diverse finanţări publice naţionale, norvegiene şi europene“, precizează Christoph Promberger. 

60 de angajaţi lucrează pentru fundaţie

Angajaţi care reîmpăduresc zone unde pădurile au fost tăiate abuziv FOTO: FCC

Rangerii care patrulează pentru combaterea ilegalităţilor atât pe proprietăţile fundaţiei, cât şi în vecinatatea ei, echipamente, maşini de teren, cercetare ştiinţifică, management faună, dezvoltare de afaceri verzi, tot proiectul Fundaţiei Conservation Carpathia în care sunt implicaţi în acest moment 60 de angajaţi este susţinut din donaţii, finanţări publice, private şi parteneriate cu diferite corporaţii româneşti.

Iată şi care este targetul FCC privind cumpărarea de păduri în România. „Vom continua să cumpărăm pădure şi să o punem în conservare atâta timp cât vor exista proprietari în zona proiectului nostru care vor dori să ne vândă nouă.

Am avut cazuri în care proprietarul a decis între noi şi exploatatori şi ne-am bucurat când am reuşit să salvăm o pădure în picioare, pentru că, sub umbrela FCC aşa va rămâne: în picioare, ca o oază naturală protejată“. 

Legat de banii daţi pentru pădurile din România, Christoph Promberger spune că nu este vorba de o investiţie, pentru „că suntem o organizaţie non-profit ‒ investiţia presupune că intenţionăm să avem un profit, dar noi nu tăiem pădure şi nu vindem trofee de vânătoare să avem profit. În plus, intenţionăm să donăm toate proprietăţile fundaţiei în patrimoniul statului, în momentul în care această zonă este declarată parc naţional, cu standarde internaţionale.

Proiectul nostru este cea mai mare iniţiativă de conservare privată din Europa“.

De ce sunt mii de hectare de pădure neimpozabile

Am aflat de la directorul Fundaţiei Conservation Carpathia şi ce impozite a plătit în 2016 şi 2017 organizaţia pentru suprafeţele de pădure pe care le deţine în România şi câte hectare sunt neimpozabile. În 2016, impozitele plătite au fost de 186.841 lei, iar în 2017 acestea s-au cifrat la 189.286 lei. „3.170 hectare sunt neimpozabile pentru că am solicitat să fie introduse în zone de protecţie integrală.

Practic noi, ca proprietar, am solicitat legal supra-protejarea acestor suprafeţe pentru a nu fi tăiate: nici de noi, dacă mai sunt persoane care se gândesc la asta, după ce avem o istorie de 10 ani de conservare, nici de către altcineva“, spune Christoph Promberger.  

Fundaţia Conservation Carpathia a început proiectul de reconstrucţie ecologică în 2012.

Acest lucru presupune monitorizarea lotului şi a gradului de regenerare, analiza speciilor existente, consultarea arhivelor pentru a vedea care a fost compoziţia naturală a pădurii în trecut, evaluarea gradului de eroziune (şanţurile făcute de tractoarele care au scos lemnul se transformă, de cele mai multe ori, în ravene de 2-3 metri adâncime) şi centralizarea unui necesar pentru refacerea acelui lot.

Zilieri care urcă să facă reîmpăduriri FOTO: FCC

Sunt multe zone tăiate abuziv până în 2010 unde regenerarea este minimă, aproape inexistentă. „Acele loturi nu au nicio şansă, dacă nu facem ceva.

Până acum am cumpărat şi reîmpădurit cca. 500 de hectare şi am folosit 1.336.251 de puieţi.

Avem 8 pepiniere şi 1 solar şi mobilizam în jur de 150 de zilieri din comunităţile locale, în campaniile de primăvară şi toamnă şi la lucrările din pepiniere.

Un puiet are nevoie, în medie, între 3 şi 5 ani până este suficient de mare să fie mutat în munte, unde îi este locul. Întreţinerea şi creşterea lor necesită un efort major, pentru că noi nu folosim chimicale deloc.

La molid este simplu, dar noi refacem compoziţia naturală a pădurii, deci creştem şi alte specii, precum fagul, bradul, ulmul, paltinul şi scorusul, unde este mult mai dificil.

Pentru combaterea eroziunii solului lucrăm mecanizat şi am cumpărat două excavatoare mici, cu care acoperim ravenele şi ştergem urmele exloatărilor trecute, apoi plantăm peste“, precizează Christoph Promberger.

Fundaţia a refacut aproximativ 24.000 de metri de astfel de şanţuri de eroziune. Şi lucrurile nu se opresc aici, pentru că anual se monitorizează loturile împădurite şi se fac lucrări de descopleşire.

Fundaţia angajează zilieri din comunităţile locale şi taie iarba din jurul puieţilor, să nu fie sufocaţi şi pentru a da o şansă mai mare pădurii să îşi revină.

100 de hectare de pădure plantate anual

Pui de brad plantat de Conservation Carpathia FOTO: Liviu Ungureanu

Fundaţia doreşte să planteze câte 100 de hectare în fiecare an şi să acopere greşelile trecutului cu păduri noi, sănătoase.

Legislaţia, în acest moment, prevede că proprietarul are obligaţia să planteze în termen de 2 ani, pe loturile tăiate, dacă nu există regenerare naturală.

Fundaţia Conservation Carpathia, fiind nou proprietar, intră sub aceeaşi incidenţă a legii, deci cumpără loturi tăiate la ras în trecut numai în momentul în care are finanţare pentru reîmpădurire. Şi, în afară de donaţii, FCC a accesat fonduri publice norvegiene (grant SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România), ale Comisiei Europene (Life+), un grant de la o fundaţie elveţiană, dar a dezvoltat şi parteneriate naţionale, cum ar fi campania Medlife „Facem Romania verde“.

Medlife acoperă costurile de împădurire şi creştere a unei noi păduri pe o suprafaţă de 10 hectare şi fiecare bebeluş născut în maternităţile lor din România primeşte la naştere cadou promisiunea că va creşte împreună cu un arbore.

FCC deţine şi o suprafaţă de 2.586 ha de pădure în Parcul Naţional Piatra Craiului.

Tot legat de pădurile pe care FCC le deţine în Parcul Naţional Piatra Craiului, sunt oameni care şi-au pus întrebarea: cum poate intra în proprietate străină un parc naţional sau un teritoriu declarat protejat?

Iată ce le răspunde Christoph Promberger: „FCC nu este proprietate străină.

Noi suntem un ONG românesc şi ne supunem legislaţiei din ţara noastră.

Pădurile pe care le-am achiziţionat în PNPC sau oriunde altundeva au fost cumpărate de la proprietarii de drept, recunoscuţi de legislaţia din România. În 2005, când au început retrocedările, oamenilor li s-au restituit păduri inclusiv în parcuri naţionale. Şi în Piatra Craiului au fost probleme cu tăieri după retrocedare şi, dacă am avut posibilitatea să stopăm acest fenomen şi proprietarul de drept a dorit să vândă, noi am cumpărat şi am oprit exploatările.

Puteţi consulta componenţa proprietarilor din parc şi veţi vedea că sunt mulţi proprietari privaţi.

Noi suntem doar unul dintre ei.

Mai mult decat atât, am solicitat ca proprietăţile noastre să fie incluse în nucleul de strictă intervenţie a parcului, pentru a beneficia de maximă protecţie.

La fel am procedat şi în alte zone unde am avut posibilitatea: am introdus păduri virgine în Catalogul naţional al pădurilor virgine şi cvasi-virgine sau am solicitat ca proprietăţi din munţii Făgăraş să fie introduse în Planul de management al sitului Natura 2000 Munţii Făgăraş în zona de non-intervenţie.

Vom continua să facem asta când vom avea posibilitatea“. 

Cine conduce Fundaţia Conservation Carpathia

Conservation Carpathia a primit 33 de milioane de euro prin Fundaţia miliardarului Hansjoerg Wyss pentru cumpărarea de păduri FOTO: rts.ch
 

Fundaţia Conservation CARPATHIA este condusă de un consiliu de administrare, format din: Anders Holch Povlsen (Danemarca), Charlie Burrell (Marea Britanie), Christof Schenck (Germania), Hansjoerg Wyss (Elveţia/SUA), Hedi Wyss (Elveţia), Markus Jebsen (Danemarca/Hong Kong), Paul Lister (Marea Britanie), Peter Bennett (Marea Britanie), Toby Aykroyd (Marea Britanie) şi Dan Dimancescu (România).

Membrii fondatori şi finanţatorii fundaţiei sunt personalităţi cu experienţă în susţinerea şi implementarea unor importante proiecte de conservare la nivel internaţional.

Hansjoerg Wyss este fondator al The Wyss Foundation, prin care finanţează proiecte de cercetare în domeniul medical, dar şi importante proiecte de conservare în Patagonia şi SUA, prin care urmăreşte păstrarea patrimoniului natural şi conştientizarea oamenilor în ceea ce priveşte importanţa şi valoarea naturii sălbatice.

Fundaţia Conservation Carpathia a primit până acum cei mai mulţi bani de la fundaţia Wyss, condusă de miliardarul Hansjörg Wyss, unul dintre cei mai mari filantropi din lume.

Acesta s-a născut în Elveţia şi trăieşte în statul american Wyoming.

Are 83 de ani şi o avere estimată de revista Forbes la 5,8 miliarde de dolari.

Conform ultimului top Forbes, Hansjörg Wyss este pe locul 318 între cei mai bogaţi oameni de pe planetă.

Ceilalţi finanţatori ai proiectului sunt: Peter Bennett ‒ Fundaţia Rainforest Concern care în present are 18 proiecte de conservare în 12 ţări, în special în America de Sud: Ecuador, Columbia, Venezuela, dar şi în România, India şi Uganda; Christoph Schenk de la Frankfurt Zoological Society ‒ organizaţie care a dezvoltat 37 de proiecte de conservare în 18 ţări; Hedi Wyss de la Fundaţia Temperatio din Elvetia ‒ fundaţie specializată în proiecte de conservare a biodiversităţii; Paul Lister, fondator al The European Nature Trust, susţine proiecte de conservare în Scoţia şi România; Toby Aykroyd, reprezintă iniţiativa Wild Europe, susţinută de Prinţul Charles al Marii Britanii (HRH The Prince of Wales), care urmăreşte influenţarea legislaţiei europene în favoarea conservării vieţii sălbatice, lucrând în parteniat cu Comisia Europeană pentru realizarea strategiilor la nivel continental; Markus Jebsen, om de afaceri din Danemarca, implicat în mai multe proiecte de conservare; Doug şi Kristine Tompkins, anteprenori şi conservaţionişti dedicaţi, ei sunt cei care au implementat idea cumpărării unor suprafeţe mari pentru crearea unor parcuri naturale, în acest fel asigurând protejarea unora dintre cele mai valoroase ecosisteme naturale.

„Am cheltuit peste 5 milioane de euro pentru reconstrucţie ecologică“

Christoph Promberger este stabilit de 25 de ani în România

Directorul executiv Christoph Promberger a detaliat planurile Fundaţiei Conservation Carpathia, dând în acelaşi timp informaţii în premieră privind provenienţa sumelor cu care au fost achiziţionate zeci de mii de hectare de pădure din România.

„Weekend Adevărul“: Ştim cu toţii despre neîncrederea românilor referitoare la străinii care se implică în acţiuni ecologiste. În general, se crede că „au ei un interes“etc.

Cum le răspundeţi celor care au aceste temeri şi care cred că există o „agendă ascunsă“ în planurile Fundaţiei Conservation Carpathia (FCC)?

Ce garanţii avem că pădurile nu vor fi defrişate peste mai mulţi ani şi că sutele de mii de copaci nu vor deveni lemne pentru mobilă pentru companii din Vestul Europei?

Christoph Promberger: Este normal să existe suspiciuni, mai ales când este vorba de un proiect care vine cu o filosofie nouă.

Dacă am fi avut în plan să tăiem pădurile, am fi putut face acest lucru, conform legislaţiei în vigoare, cum fac investitorii mari.

Nu avem niciun motiv să ne ascundem sub motivul conservării.

Eu îi îndemn pe toţi cei care sunt suspicioşi să vină să ne cunoască şi să vadă ce am făcut în ultimii 10 ani.

Noi am supra-protejat, unde am avut posibilitatea, o mare parte din pădurile noastre.

Am cheltuit peste 5 milioane de euro pentru reconstrucţie ecologică, ajutăm comunităţile locale, avem în plan să reintroducem bizonul – toate aceastea sunt activităţi consumatoare de bani şi care nu sunt profitabile.

Dacă am fi dorit să fi avut profit, de ce am mai fi cheltuit toti aceşti bani şi nu am fi tăiat pădurea până acum? În statutul oficial al fundaţiei avem prevăzut că achizitionăm pădure pentru conservare. În toate contractele de vanzare-cumparare stipulăm clar la Oficiul de Cadastru „pădure exclusiv pentru conservare“. Şi tot ce am făcut până acum cred ca ar trebui să reprezinte o garanţie a intenţiilor noastre bune, de a avea aceste păduri pentru generaţiile următoare, sub forma unei rezervaţii naturale de sălbăticie“.

Intenţia declarată a fundaţiei este de a închega în Carpaţii Meridionali o suprafaţă compactă de pădure care să permită crearea aşa-numitului „Yellowstone al Europei“.

Când estimaţi că acest proiect va deveni realitate?

Nu se poate face nimic emblematic fără aportul statului şi, cum arată şi exemplul Tompkins Conservation, înfiinţarea unui parc naţional poate dura şi 25 de ani.

Noi nu vrem să forţăm lucrurile, care trebuie să vină de la sine pentru comunităţile locale şi să schimbe economia de la cea extractivă la una nouă, bazată pe conservare.

Sunt foarte mulţi paşi de parcurs în crearea unui parc naţional: protecţie şi reconstrucţie, studii ştiinţifice, promovare, dialog cu populaţia locală şi aflarea problemelor lor, o nouă economie bazată pe conservare, programe educaţionale şi dezvoltarea unei infrastructuri adecvate.

Pentru noi nu este important dacă mai durează 5 sau 10 ani până atunci, dar trebuie să fie un proces minuţios.

Principalul finanţator al iniţiativei FCC este omul de afaceri Hansjörg Wyss.

Potrivit Forbes, el este unul dintre marii filantropi ai lumii.

De unde a pornit dorinţa domnului Wyss de a cumpăra păduri în România?

Dorim să subliniem că Hansjörg Wyss nu a cumparat nici măcar un metru pătrat de pădure în România.

A înfiinţat o fundaţie în Statele Unite, unde legislaţia este foarte strictă: nu poate retrage banii din fundaţie sau din activităţile pentru care a donat.

Hansjörg Wyss se consideră a fi un om de afaceri foarte norocos (are o afacere în domeniul tehnologiei medicale) şi pe măsură ce a înaintat în vârstă, a dorit să dea înapoi societăţii.

Hansjörg este un mare iubitor de natură şi obişnuia să meargă des pe munte.

Iubeşte locurile sălbatice şi, prin intermediul fundaţiei Wyss, doreşte să susţină conservarea acestor locuri sub forma parcurilor naţionale, pentru ca şi generaţiile următoare să se bucure de ele.

Hansjörg are tot ceea ce şi-ar putea dori un om.

Este semnatar al The Giving Pledge (n.r. ‒ un proiect iniţiat de Bill Gates şi Warren Buffet, prin care marile familii bogate ale lumii s-au angajat să îşi doneze o mare parte din avere către caritate).

Fundaţia Wyss donează pentru proiecte foarte mari de conservare în America şi Africa şi susţine proiectul nostru de conservare a pădurilor în România.

A fost convins de frumuseţea, sălbăticia şi importanţa munţilor Carpaţi şi a vazut suficiente exemple în ţări care şi-au irosit patrimoniul natural, iar acum încearcă să reconstruiască ecosisteme.

Noi suntem la momentul în care putem „exploata“ în alt mod şansa pe care ne-o dă relieful nostru.

Da, trebuie să existe lemne de foc, pentru populaţiile locale sau păşunat.

Dar ar trebui să avem un mai bun echilibru între exploatare şi conservare şi un plan sustenabil de ţară, gândit pe termen lung şi pe punctul nostru forte: natura.

Reformulez atunci întrebarea: cât a donat domnul Wyss pentru Fundaţia Conservation Carpathia? Prin fundatia Wyss am primit 33 milioane de euro pentru cumpărarea pădurilor şi 900.000 de euro pentru cheltuieli operaţionale. „Procesele de reîmpădurire sunt scumpe“ Intenţionaţi să cumpăraţi şi alte terenuri afectate de defrişări şi să faceţi şi replantări acolo?

FCC nu are capacitatea de a rezolva problema pădurilor din România.

Din pacate, zone defrişate se găsesc peste tot şi în momentul de faţa ne concentrăm pe zone de pe Valea Dâmboviţei, Lereşti, câteva loturi în Făgăraş şi în Leaota.

Dacă finanţarea obţinută ne permite să ne extindem, o vom face, dar procesele de reîmpădurire sunt scumpe şi trebuie să facem un pas după altul. Ce proiecte aveţi pentru protejarea şi monitorizarea faunei sălbatice din pădurile din România? Nu putem vorbi de adevarate rezervaţii naturale, fără să discutăm şi despre faună.

Filosofia noastră este să creăm o zonă de management modern de faună, unde animalele sălbatice sunt, în principiu protejate, unde nimeni nu vânează de plăcerea vânătorii şi unde scopul principal este minimizarea conflictelor între urşi, mistreţi pe de o parte şi comunităţile locale, de cealalta parte.

Ne-am organizat activităţile în trei mari direcţii: conservare şi protecţie, monitorizare modernă şi reală a faunei, pentru a determina corect numarul exemplarelor şi managementul conflictelor.

Christoph Promberger alături de un coleg

Să le luăm pe rând.

Ce presupune conservarea şi protecţia?

În 2011, am preluat un prim fond de vânătoare, în zona proiectului nostru, iar la finalul anului 2017 am concesionat fondul de vânătoare vecin.

Astfel, împreună cu Parcul Naţional Piatra Craiului (PNPC) avem 36.000 de hectare, o zona de protecţie şi management activ al speciilor sălbatice.

Urmează pasul doi: „monitorizare modernă şi reală a faunei“...

Exact. Între numărul exemplarelor pe hârtie versus cel din teren există o mare diferenţă.

Conform cifrelor oficiale, în 2012 în masivul Iezer-Păpuşa ar fi trebuit să fie circa 400 de capre negre.

Am găsit efectiv pe teren, după monitorizări multiple, împreună cu autorităţile şi vecinii noştri de pe alte fonduri, în jur de 50.

Drept urmare, autorităţile au luat cea mai bună decizie şi au stopat cota de vânătoare la capra neagră.

Astfel, pentru a determina populaţia reală, avem în derulare un proiect major, non-invaziv, de monitorizare la râs, lup şi urs, prin analize ADN.

Echipa noastră colectează probe de excremente, păr şi urină de la urşi, râşi şi lupi, pe care le trimitem la analiză la un laborator specializat din Slovenia, şi aşa aflăm despre fiecare individ care se află în zona noastră de proiect.

Astfel, vom reusi să determinam corect numarul de carnivore din zona.

Intenţionăm să începem acelaşi tip de monitorizare şi la cerb.

Ajungem acum la capitolul trei „managementul conflictelor.

Adică?

Ne concentrăm pe realizarea unui model de management cinegetic bazat pe prevenirea, eliminarea conflictelor om-faună sălbatică, în primul rând, în aşa fel încât fauna sălbatică să poată să continue să existe şi să aibă un mod de viaţă natural, cât mai puţin afectat de intervenţiile umane în natură.

Ne dorim realizarea de acţiuni colective de îndepărtare a faunei sălbatice; distribuirea de hrană complementară şi de abatere pentru faună, în zone tot mai îndepărtate de localităţi, doar în perioadele când aceasta este absolut necesară, pentru a preveni apropierea animalelor de localităţi;  crearea unei zone de linişte în ariile cele mai sălbatice şi îndepărtate de localităţi, suficient de mari pentru a permite supravieţuirea unor populaţii sănătoase de mistreţ, cerb, căprior, carnivore mari, zonă în care acţiunile de vânătoare vor fi interzise; crearea în colaborare cu Jandarmeria Română a unui model de echipă de intervenţie pentru cazurile periculoase, în speţă atacurile exemplarelor din specia urs, în intravilanul localităţilor.

De asemenea, am dori să reintroducem câteva specii care au fost eliminate din munţii Făgăraş, în ultimul secol: avem planuri stabilite pentru zimbri şi castori.

„România are de departe cel mai mare procent de păduri virgine din UE“

Spuneaţi la o conferinţă de presă în decembrie 2015 că „În momentul în care în România va exista un sistem de arii protejate bine administrat şi bine finanţat, noi dăm înapoi statului, cadou, aceste păduri“.

Când estimaţi că pădurile cumpărate vor fi date înapoi statului român?

Există vreo garanţie scrisă în acest sens?

Statutul fundaţiei noastre stipulează clar acest lucru.

Intenţiile Statului român de a proteja munţii Făgăraş au fost prevazute în Memorandumul din septembrie 2016, care prevedea iniţierea procesului de consultare şi declarare a Parcului Naţional Făgăraş.

Dar alte demersuri pe această temă nu au mai fost făcute de atunci.

Noi avem o viziune clară şi dorim crearea Parcului Naţional Făgăraş.

Dorim să donăm pădurile în patrimoniul statului, doar dacă acesta ne va garanta că ele vor fi protejate pentru totdeauna.

Propunerea legislativă recentă, care ar permite scoaterea din protecţie a pădurilor aflate în zone de strictă intervenţie este nemaîntâlnită! În mod cert nu vom dona pădurile noastre şi vom continua să le protejam noi, dacă statul nu poate garanta conservarea lor.

Dar sperăm să nu fie aprobată Legea 52/2018 – pentru modificarea Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice, care permite intrarea în păduri virgine şi zone de strictă intervenţie în parcuri naţionale.

De ce credeţi că autorităţile din România nu s-au angajat până acum să protejeze aceste păduri şi nu au avut reacţii ferme faţă de defrişările masive?

Presiunile din partea societăţii civile au determinat scăderea tăierilor masive, în ultimii ani.

Iniţiative precum „Inspectorul pădurii“ şi legislaţia mai fermă au ajutat, dar actualul guvern nu susţine aceste unelte importante, neavând o viziune reală pentru ţară.

România trebuie să se concentreze pe ceea ce are de valoare, nu să copieze alte ţări, care au o altă istorie şi alte condiţii.

România are de departe cel mai mare procent de păduri virgine din UE, cele mai nefragmentate păduri, cea mai mare populaţie de carnivore mari, o minunată, vastă întindere de apă, Delta Dunarii, cele mai mari păşuni de înaltă valoare naturală, dar nu promovam acest lucru.

Eco-turismul este sectorul cu cea mai mare dezvoltare din industria turismului, cu o creştere anuală de 20% în ultimii zece ani.

Aproape 25% din cifra de afaceri a turismului este realizată prin eco-turism.

România are toate ingredientele necesare să devină destinaţia numarul 1 de eco-turism din Europa.

Dar guvernul nu vede aceasta oportunitate, ci mai degrabă se întreaptă către turismul de masă şi dezvoltarea de staţiuni de schi inutile, având în vedere schimbările climatice şi lipsa zăpezii.

Se ştie că aceste investiţii nu vor fi funcţionale, dar peisajul va fi distrus pentru viitor.

Dacă guvernul ar avea această viziune a sustenabilităţii şi dezvoltării unei ţări cu adevarat moderne, atunci ar avea un interes în protejarea pădurilor.

 Sursa Articol